Peștera cu corali

Peștera cu Corali se află în Munții Vâlcan, în judetul Hunedoara, la o distanță de 12 kilometri de localitatea Câmpu lui Neag. Peștera cu Corali se află pe Valea Scorotei. Din dreptul confluenței Jiului de Vest cu râul Scorota se urcă pe versantul drept al Jiului, printr-o zonă de tufișuri dese și copaci izolați ce acoperă versantul culmii Cioaca. Diferența de nivel este de 110 m. Altitudinea absolută este de 1000 m.

Peștera a fost descoperită în anul 1970 de către membri ai clubului de speologie „Focul Viu” din București, sub culmea Cioaca din Munții Vâlcan, iar în 1972 a fost declarată rezervație speologică și închisă accesului publicului. Vizitarea normală a peșterii durează aproximativ o oră, fiind necesare salopetă, cască de protecţie, surse duble de lumină. Nu se recomandă vizitarea în grupuri mai mari de patru persoane. Peştera este formată de un vechi drenaj de versant, care a lărgit prin dizolvare o litoclază locală. Este o galerie unică, lungă de 83 de metri, fără ramificaţii.

Peștera este una liniară, fosilă și descendentă cu o lungime de 83 de metri. Intrarea oferă acces într-o galerie înaltă de 2–4 metri, cu lățimi de 5–8 metri. Aceasta se îngustează la 1 metru, într-un punct numit Altarul. Planșeul este acoperit cu blocuri desprinse din tavanul peșterii. După ce se parcurg 50 de metri se coboară o săritoare de 5 metri. La baza acesteia începe Sala cu Coralite cu o înălțime de 5–7 metri și o lungime de 30 de metri, fiind o porțiune bogată în coralite, dar și numeroase stalactite și stalagmite perlate, crustele şi draperiile cu coralite justifică efortul de a fi venit până aici.

Condițiile prezente în peșteră au fost ideale pentru dezvoltarea coralitelor și clusteritelor. Acestea au forme și culori diferite, ce variază de la alb translucid la roșu-maron. Deși a fost distrusă în mare parte de vizitatori, rezervația prezintă multe urme ale numeroaselor concrețiuni (clusterite, stalactite, draperii și cruste).

Cu toate măsurile de protecţie luate de-a lungul timpului, peştera a fost victima unor acte de vandalism, pierzând câteva dintre podoabele sale de preţ. În peşteră s-au realizat şi două filme documentare (1971 şi 1980), precum şi cercetări de biospeologie.

Sursa foto: www.cnipturicani.ro