Cel mai mare grup de statui menhir descoperit în România se regăsește în Lapidariul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva. Aceste statui au fost descoperite în zona localității Baia de Criș, în decurs de un secol, și sunt blocuri de piatră ce au forma unor oameni, cu detalii anatomice evidente, dar și de îmbrăcăminte. Astfel de monumente megalitice, au mai fost descoperite în sudul Angliei (Stonehenge) și în nord-vestul Franței.
Monument funerar sau de cult
Printre piesele aflate în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva se găsesc și patru statui-menhir și un menhir simplu, toate descoperite în zona localității Baia de Criș. Menhirul este un monument megalitic, care putea avea un rol funerar sau unul de cult, cei mai mulți fiind reprezentați de blocuri de piatră necioplită, izolate sau grupate în aliniamente, în cercuri sau semicercuri.
„Spre deosebire de menhirii simpli, statuile-menhir prezintă elemente antropomorfe, cu detalii anatomice evidente, dar și cu detalii de îmbrăcăminte. Din acest punct de vedere, cele patru piese deținute de instituția muzeală din Deva sunt cele mai numeroase de pe teritoriul României, ele fiind descoperite de-a lungul unui secol. Primele trei au fost descoperite și publicate de către Téglás Gábor, primul director al muzeului devean, la începutul deceniului 9 al secolului XIX, iar următoarele două piese au ieșit la iveală abia în anul 2000”, a declarat, pentru GO Hunedoara, dr. Daniel I. Iancu, cercetător științific în cadrul MCDR.
Realizate dintr-o gresie de proveniență locală
„Relatările lucrătorilor din carieră menționează o statuie, un bloc mare, fasonat, o piatră sculptată sub forma unui cap unui cap uman, precum și o lespede fasonată având multe semne și scriere. Dintre acestea doar primele două piese au fost recuperate” de către echipa de arheologi trimisă la fața locului, precizează într-un articol publicat în revista Thraco-dacica, dr. Nicolae Cătălin Rișcuţa, șeful Secției de Arheologie din cadrul MCDR.
Acesta a mai descris faptul că respectivele piese au fost realizate dintr-o gresie de proveniență locală, cu un conținut ridicat de oxizi de fier ceea ce le oferă o culoare ușor brun-roșcată.
„Privite frontal, statuile au umeri largi, silueta îngustându-se în zona mijlocului, pentru ca baza să fie mai lată. Pe grosime, partea superioară este mai îngustă, în vreme ce partea inferioară, pentru a oferi mai multă stabilitate, este mai groasă… Toate elemente figurate sunt lucrate în relief nu prea pronunțat, iar muchiile acestor reprezentări sunt rotunjite… Statuile nu prezintă greșeli sau ezitări în execuție, ceea ce denotă că au fost lucrate de o mână formată pentru această activitate specializată”, mai menționa Rișcuța.
Niciuna din statui nu are cap
Foarte bine conturate pe aceste statui sunt elemente anatomice, de vestimentație, accesorii și podoabe, unelte, arme sau însemne de rang. Cel mai bine sunt redate mâinile, însă la niciuna dintre aceste statui nu este redat capul. Se pare că această parte a corpului ar fi fost sculptată separat.
„Pentru a putea fi înțelese, statuile menhir trebuie admirate în cadrul expoziției Lapidariu de la MCDR Deva. Datele tehnice oferite în exces nu fac decât să reducă din spectacolul vizual oferit unui vizitator mai mult sau mai puțin interesat de menhirii din preistorie, mai precis perioada situată între sfârșitul eneoliticului și începutul epocii bronzului”, a conchis dr. Daniel I. Iancu, purtătorul de cuvânt al MCDR.
Vă recomandăm să citiți și :
