Anul acesta, când Biserica Ortodoxă Română aniversează un secol de la recunoașterea statutului de Patriarhie, au fost proclamați 16 sfinți mărturisitori, între care și Sfântul Ardealului.
Părintele Arsenie Boca este considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. Fost preot, teolog şi pictor de biserici, stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi al Mănăstirii Prislop, Arsenie Boca a fost canonizat cu titulatura: Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, cu cinstire în ziua de 28 noiembrie.
Despre acest mare eveniment pentru creștinii ortodocși hunedoreni și Episcopia Devei și Hunedoarei, GO Hunedoara stat de vorbă cu unul dintre membrii Comisiei Mitropolitane, Preot prof. univ. dr. Vasile Vlad, care s-a ocupat de întocmirea dosarului de canonizare.
Reporter: Care au fost pașii de urmat și cât a durat până ca Părintele Arsenie Boca să fie canonizat ?
Preot prof. univ. dr. Vasile Vlad:
Conform rânduielilor ortodoxe, trecerea unei personalități duhovnicești în rândul sfinților urmează etape precise.
Întâi, în Biserica Ortodoxă, sfinții nu sunt declarați ca atare decât după mutarea lor din viața pământească la cea cerească. Părintele Arsenie a trecut în veșnicie la 28 noiembrie 1989, la Mănăstirea Prislop.
„Au trebuit să treacă 36 de ani până sfințenia Preotului Arsenie să fie recunoscută”
Deși Preotul Arsenie Boca avea faima de sfânt încă din viața pământească – denumire pe care i-au dat-o colegii de la Sibiu, în vremea studiilor teologice (1929 – 1933), apoi datorită harismelor cu care Dumnezeul l-a înzestrat în timpul viețuirii la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (1940 – 1948) și Prislop (1948 – 1959) și datorită felului în care viața, ostenelile ascetice și dreapta credință ale Părintelui au fost percepute de către credincioși și cei ce-l prigoneau – totuși, au trebuit să treacă 36 de ani până când Sfințenia Preotului Arsenie a fost recunoscută ca atare de oficiul ecleziastic al Bisericii.
Apoi, trebuia să existe o evlavie spontană a poporului privind cinstirea Părintelui Arsenie.
La mormântul de la Prislop, această cerință a fost îndeplinită cu prisosință.
„Mănăstirea Prislop, prin Preotul Arsenie, a devenit un fenomen”
La început sute, apoi mii, zeci și sute de mii s-au perindat la mormântul Părintelui spre închinare. Începând cu 4 decembrie 1989, crucea și mormântul Părintelui Arsenie au devenit loc de pelerinaj fără precedent în istoria spiritualității ortodoxe române.
„Țara s-a mișcat către Mănăstirea Prislop”
Țara s-a mișcat către Mănăstirea Prislop și sute de mii de pelerini așteptau ore în șir, la cozi imense, de câteva ceasuri, pentru câteva clipe de închinare și sărutare a crucii de la mormântul Preotului Arsenie.
Mulți s-au vindecat de neputințe trupești și sufletești, mulți și-au schimbat concepția de viață și s-au reîntors la Prislop aducând cu ei alți închinători.
Cei ce așteptau nu erau agitați, nici nerăbdători, ci se constituiau în grupuri care fie citeau un Acatist către Mântuitorul sau un Paraclis către Maica Domnului, fie cântau pricesne, fie analizau problemele zilnice cu care se confruntau în viața lor socială.
„când avem, în mod constant, sute de mii de credincioși care i se roagă (…) nu poți să nu privești spre Cer, oricât de analist ai fi”
Biserica, la nivel de instituție, a luat act de evlavia spontană a poporului. Publicistul Sever Voinescu scria, în 2016: „când avem, în mod constant, de 25 de ani, sute de mii de credincioși care se i se roagă, îl simt aproape, îl cinstesc, îi caută îndrumarea și adevărul, fără ca undeva, cineva să organizeze vreo propagandă pentru așa ceva, nu poți să nu privești spre Cer, oricât de analist ai fi”. Astfel, s-a constituit o Comisie Mitropolitană a cărei menire era să cerceteze ortodoxia vieții și a scrierilor Părintelui Arsenie.
Membrii comisiei au cercetat viața și scrierile autentice ale Preotului Arsenie și, în septembrie 2019, au întocmit Dosarul de canonizare care a fost trimis Sfântului Sinod de la București prin Mitropolia Sibiului.
Acesta a alcătuit o nouă comisie sinodală care a verificat concluziile din dosar și, la cererea expresă a noului episcop al Devei și Hunedoarei, P.S. Părinte Nestor, Patriarhul României, Daniel, și membrii Sfântului Sinod au introdus în rândul celor 16 sfinți ai Bisericii Ortodoxe Române și numele și icoana Părintelui Arsenie Boca. Aceasta s-a făcut în acest an, 2025, an jubiliar al centenarului Patriarhiei Române.
Rep.: Ce reprezintă acest eveniment pentru Episcopia Devei și Hunedoarei, dar și pentru județul Hunedoara?
Preot prof. univ. dr. Vasile Vlad :
Canonizarea unui sfânt de pe teritoriul unei Episcopii, afirmă viața vie și sfântă a Bisericii Ortodoxe din această eparhie. E o mare bucurie să constați că, într-o Episcopie, viața bisericească generează sfinți. Aceasta înseamnă că Biserica din acel loc se păstrează în datele doctrinare străbune, apostolice, și că viața creștină este dinamică și vie. Asemenea și pentru județul Hunedoara, o canonizare se datorează, înainte de toate, evlaviei spontane a credincioșilor, ceea ce arată că ortodoxia din ținutul nostru nu numai că nu este confiscată de instituția bisericească eparhială, ci se identifică cu aceasta.
„O bucurie și o mândrie (bună)”
Prin urmare, canonizarea Părintelui Arsenie Boca este o bucurie și o mândrie (bună) pentru toți credincioșii din județ. E o mare șansă să fii contemporan cu acest eveniment, deoarece canonizarea cuiva, în acest caz a Preotului Arsenie, înseamnă transmiterea peste veacuri a vredniciei credincioșilor dintr-un timp istoric dat. O biserică ce nu dă niciun sfânt este o tristă comunitate creștină aflată sub vremi. Canonizarea Preotului Arsenie ridică ortodoxia hunedoreană deasupra timpurilor trecute și mărturisește că Dumnezeu este, în mod deplin, Dumnezeul Bisericii Ortodoxe din ținutul hunedorean.
Rep.: Ce trebuie să știe pelerinii care ajung în județul nostru, la Mănăstirea Prislop, și doresc să se roage la mormântul Părintelui Arsenie Boca? Care sunt regulile pe care ar trebui să le respecte?
Preot prof. univ. dr. Vasile Vlad :
Cei care vin la mormântul Părintelui Arsenie să se închine ar trebui să aibă în vedere câteva lucruri.
Trebuie să știe că închinarea la Crucea preotului Arsenie este închinarea la Dumnezeu Cel Treimic (la Tatăl, la Fiul și la Sfântul Duh) prin Sfântul Ardealului. De fapt, aceasta o mărturisește fiecare pelerin atunci când se însemnează cu semnul Crucii (întrucât rostește: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh) și aceasta o recunoaște atunci când cinstește Crucea (ca obiect) de pe mormântul Preotului Arsenie.
Apoi, că Dumnezeu se preamărește în bineplăcutul Său, sfântul Ardealului. Altfel spus, cinstirea autentică a Preotul Arsenie este doar atunci când nu este ruptă de închinarea la Dumnezeu și la Maica Domnului.
„Vindecarea trupească și sufletească (…) vine de la Dumnezeu, prin mijlocirea pe care o face sfântul Său”
În al treilea rând, deși chemăm pe Sfântul Arsenie ca mijlocitor, să nu uităm că el a chemat și cheamă neîncetat pe Maica Domnului ca supremă mijlocitoare. Adică: „Doamne Isuse Hristoase, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii și ale plăcutului Tău Arsenie, ai milă de noi păcătoșii”. Cinstirea mormântului Preotului Arsenie și a Crucii de pe el se face tot în legătură organică cu Dumnezeu.
Moaștele din mormânt și Crucea de pe mormânt nu sunt cinstite autonom de Dumnezeu, ca niște obiecte chiar purtătoare de har, ci în legătură cu El, cu Dumnezeu Cel Întreit Personal.
Astfel, cinstirea acestora trece asupra lui Dumnezeu, care este totul în toate. Iar vindecarea trupească și sufletească pe care o dobândim la mormântul Preotului Arsenie vine de la Dumnezeu, prin mijlocirea pe care o face sfântul Său.
„Ținuta vestimentară, cuvintele și manifestările pelerinilor trebuie să fie potrivite locului”
În ce privește ținuta vestimentară, cuvintele și manifestările pelerinilor, acestea trebuie să fie potrivite locului. De altfel, maicile și rânduiala mănăstirii au grijă să fie într-o armonie desăvârșită. Acestea dau libertate interioară celui ce merge la Prislop, astfel încât, din reguli cerute/impuse devin moduri îmbrățișate liber de conștiința închinătorilor.
Zi de zi, la mormântul Părintelui Arsenie Boca vin pelerini din toate colțurile țării, pentru a se ruga la căpătâiul celui numit Sfântul Ardealului. Mănăstirea Prislop a fost construită în cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea de către Sfântul Nicodim.
La aproximativ 200 de metri de lăcașul actual de cult se găsește un loc denumit „La Mănăstirea Bătrână”, aceasta dovedește practic existența unei vechi mănăstiri din lemn în zonă.
Aproape de mormântul Părintelui Arsenie Boca poate fi vizitată și chilia săpată într-o stâncă, în secolul al XVI-lea. Aceasta a fost realizată de Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, iar peștera sa (una extrem de mică pentru ca cineva să locuiască efectiv), acolo unde a dus o viață de pustnic, după ce s-a retras din viața mănăstirii, este numită astăzi „Casa Sfântului”, fiind și ea un loc de pelerinaj pentru credincioșii care ajung aici.
