Câți dintre hunedoreni și-ar fi putut imagina, în secolul XIX, că își pot spăla rufele cu ajutorul unei mașini de spălat? Aceasta, în condițiile în care prima mașină de spălat rotativă, acționată manual, a fost patentată în 1858, în America. Iar în România, primele mașini de spălat au fost fabricate abia la începutul anilor 60. Dar, iată că, într-un micuț sat hunedorean, la Ormindea, aproape de Brad, un tânăr țăran reușește să construiască o astfel de mașină, care astăzi se află la loc de cinste în Expoziția de Istorie și Etnografie Locală Brad. A fost, se pare, prima mașină de spălat inventată în România.
Adevărate comori, zămislite de oameni simpli, sunt păstrate, astăzi, la loc de mare cinste în muzee. Este și cazul primei mașini de spălat, construită din lemn, ce are aspectul unui ciubăr și un diametrul de 65 de centimetri.
Cum funcționa mașina de spălat de la Ormindea
Această mașinărie a fost confecționată din doage de lemn, fixate și întărite prin intermediul a trei cercuri metalice. În inelul metalic de la bază sunt fixate cele trei picioare din lemn, așezate oblic, care susțin corpul mașinii. Deasupra, mașina se închide cu un capac, realizat tot din doage de lemn și în aceeași manieră în care a fost construit corpul mașinii.
„În centrul capacului, întărit în zona mediană cu o bandă metalică, este montat un ax metalic acționat de un mecanism format din două roți dințate, din metal. La rândul lor, aceste roți sunt acționate de o tijă metalică așezată în plan paralel cu capacul mașinii, la o distanță de 8 centimetri față de acesta. Acționată manual această tijă, printr-o mișcare semicirculară stânga – dreapta, ea pune în mișcare mecanismul format din cele două roți dințate, care la rândul lor, rotesc axul central. Acest ax prinde în interiorul mașinii, exact la mijloc, cele două lațuri din lemn așezate în cruce, în plan paralel cu capacul mașinii.
La fiecare extremitate a lațurilor respective este prinsă, în plan vertical, câte o bucată de lemn de formă cilindrică de aproximativ 30 cm. Cele patru brațe verticale de lemn aveau menirea de a roti stânga-dreapta hainele puse, la spălat, în interiorul mașinii. În interior, pereții mașinii au caneluri, pentru ca prin frecare, suprafața lor neregulată să asigure curățarea hainelor. Atunci când era utilizată mașina, peste haine se turna apă înfierbântată în prealabil”, explică, pentru GO Hunedoara, Monica Dușan, muzeograf – etnolog la Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad.
Inventatorul, un simplu plugar, a scris un manual de fotografie, a pictat biserica din sat …
Ion Stoica, cel care a confecționat mașina de spălat, s-a născut în satul Ormindea, în 14 februarie 1861. A absolvit, în 1878, cursurile Gimnaziului din Brad, iar în 1882, anul în care se naște Aurel Vlaicu, a beneficiat de o susținere financiară din partea ASTREI, o bursă, acordată pentru tinerii care urmau să învețe diferite meserii.
„Tânărul hunedorean a călătorit mult prin străinătate, la Viena, Budapesta, Roma, Paris, unde a lucrat în diferite ateliere de fotografie, fiind pasionat de pictură și fotografie. Mai mult, acesta chiar scrie un Manual de fotografie în care descrie modul de realizare a fotografiilor. Aceast manual se află în inventarul M.C.D.R. Deva”, a mai precizat muzeograful Monica Dușan.
Pasionat și de pictură, Ion Stoica realizează, între anii 1910 – 1913, pictura bisericii din satul natal, Ormindea.
„Se spune că, pentru a cumpăra vopselele necesare pentru pictura bisericii, Stoica și-ar fi vândut doi boi din grajd”, a mai menționat muzeograful.
… și a reușit să construiască chiar și un aparat de zbor, cu care a zburat
Nu doar arta l-a fascinat pe Ion Stoica, ci și aeronautica. Acesta a reușit să realizeze mai multe tipuri de aparate de zbor, iar în 1901 ar fi reușit chiar să zboare cu unul dintre acestea. Se spune că a decolat de pe acoperișul casei și a reușit să se mențină în zbor circa 40 de metri. Una dintre „mașinile sale de zburat” a fost prezentată la expoziția organizată la Sibiu de Asociația ASTRA, în anul 1884, când Vlaicu din Binținți avea numai doi ani.
„Se spune că atunci când venea la Binținți, Aurel Vlaicu petrecea zile și nopți alături de Stoica, discutând și dezbătând tot felul de probleme tehnice și teoretice legate de aparatele de zbor pe care doreau să le construiască”, a precizat Monica Dușan.
Stoica nu a fost străin nici de sculptură, acesta realizând un bust al lui Aurel Vlaicu.
„O să ne întreacă străinii”
În volumul „Ormindea-repere monografice”, autorii, Mirela Legrand Stoia și Nicolae Stoia, menționează: „Ion Stoica s-a stins din viață la 15 iunie 1921, ca simplu plugar, cu marele regret în suflet că, așa cum spunea el: „O să ne întreacă străinii (…)” referindu-se la construirea aparatele de zbor. Invențiile sale au rămas la stadiul de proiect, deoarece i s-a refuzat susținerea materială. Este înmormântat în cimitirul bisericii pictate de el”.
Foto: Monica Dușan
Vă recomandăm să citiți și :
