Mărțișoarele străbunilor, și nu numai, vor fi confecționate, vineri, 24 februarie, la Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad. La atelier vor participa artiști plastici și scriitori brădeni, însă sunt invitați să se alăture și vizitatorii muzeului. Totodată, aceștia din urmă vor putea achiziționa din variata gamă de mărțișoare prezentate. Atelierul de confecționat mărțișoare este deschis, vineri, între orele 13:00 și 16:00.
Drimocul, precursorul mărțișorului
Muzeograful brădean Monica Dușan va reproduce precursorul mărțișorului, crucea de drimoc. Despre aceasta se credea că are o serie de însușiri protectoare pentru cine o purta, la fel ca și mărțișorul din zilele noastre.
„Vor fi confecționate mărțișoare din lut polymeric sau din alte materiale, în funcție de preferința și imaginația participanților la atelier. Vor încerca să readuc în atenția celor prezenți precursorul mărțișorului, crucea de drimoc. Este vorba despre o cruce care se confecționa din lemn de drimoc sau dârmoz, un arbust ce se aseamănă socul și este învestit de credințele populare cu puteri magice.
Crucea de drimoc se realiza prin trecerea acului cu ață roșie prin inima lemnului, de esență moale. La fiecare capăt se făcea câte un ciucur, iar la un capăt se realiza o agățătoare cu care se prindea fie în haină, la copii, pentru a-i feri de boli, deochi și pentru a le da vigoare și sănătate, fie la vaci pentru a le apăra de moroi care le furau laptele”, a menționat, pentru GO Hunedoara, muzeograful Monica Dușan.
Mărțișorul în Țara Zarandului
Ziua stabilită pentru confecționarea mărțișoarelor, poartă denumirea, în zona Țării Zarandului, de Cap al primăverii. Această zi anunță sosirea iminentă a timpului frumos. În sudul țării, această zi, de 24 februarie, este patronată de Dragobete, un zeu tânăr al iubirii, din panteonul autohton, păstrat până astăzi în tradiția populară.
„Femeile, în trecut, respectau această zi: nu țeseau, nu torceau, nu coseau. Nici pe ogoare sau în livezi nu era bine să lucrezi. Se spunea în popor, că ziua trebuie să «fie ținută pentru cap», cu înțelesul de a fi respectată pentru a nu suferi de dureri de cap tot anul. «Cap pentru cap» era sintagma folosită în popor pentru a caracteriza această zi”, explică Monica Dușan.
De la obiect ritual, la podoabă
În trecut, mărțișorul era un simplu șnur din două fire de lână răsucite. Inițial, culoarea acestuia era alb și negru, apoi roșie și albă, fără să aibă alte adaosuri. El se lega la gât sau la mână, reprezentând «funia anului» care simboliza cele două anotimpuri de bază: iarna și vara.
„Inițial, mărțișorul a fost un obiect ritual, care a devenit în vremurile noastre obiect de podoabă purtat în piept sau la mână. De șnur, la un moment dat, s-a legat o monedă de argint pentru ca purtătorul să fie apărat de toate relele și curat ca argintul.
În funcție de zonă, mărțișorul se purta până la 9 Martie, Armindeni, Florii, până la înfloritul pomilor, al trandafirilor, porumbarului, măceșului, până la venirea berzelor sau până la cântatul cucului”, a mai precizat muzeograful brădean.
Obiceiul mărțișorului răspândit pe tot teritoriul României, practicat și în alte zone est-europene (Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova) a fost înscris de UNESCO, în anul 2017 în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural European Imaterial al Umanității.
Vă recomandăm să citiți și :
