Catedrala din Orăștie, o bijuterie, unicat în arhitectura bisericească, simbol al Marii Uniri

Biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Orăștie este o adevărată bijuterie, unicat în arhitectura bisericească, fiind o combinaţie de mai multe stiluri arhitectonice, romanic, gotic, bizantin. La cele trei stiluri se adaugă, prin pridvorul ataşat pronaosului, stilul brâncovenesc.

Unicitatea acesteia constă în faptul că, spre deosebire de celelalte lăcaşuri de cult construite în stil predominant bizantin, are un singur turn, de factură gotică.

Ctitor al acestei biserici a fost preotul Ioan Moța, figură marcantă a României din perioada interbelică, fondator al ziarului Libertatea, care a luptat pentru drepturile românilor ardeleni în timpul opresiunii maghiare. Viața acestui om a fost o adevărată filă de istorie. Fiul său, Ionel Moța, fiind unul dintre membrii fondatori ai Mișcării Legionare.

Prima Sfântă Liturghie a fost săvârșită în această biserică la înmormântarea preotului Moța, în 23 noiembrie 1940. 

Atât arhitectul, cât și pictorul și sculptorul, ale căror lucrări importante din capitală și din țară au rămas moștenire peste veacuri, au fost bucureșteni.

În vremuri de răstriște, au râvnit la o biserică mare, în Cetate

Orăștia se afla, la începutul secolului XX, la finalul unei dominații austro-ungare, iar românii, deși majoritari, nu aveau încă o biserică reprezentativă în cetate așa cum aveau sașii ori comunitățile maghiare. Astfel, gândul construirii Catedralei din Orăştie a fost preluat şi pus în aplicare după încheierea Primului Război Mondial şi după înfăptuirea Marii Uniri de la 1918, iar piatra de temelie a fost pusă în august 1936.

„Ideea construirii acestei biserici încolțea în mintea ctitorului pe la sfârșitul secolului XIX, pentru că românii din Orăștie aveau o singură biserică, cealaltă fusese luată prin trecerea la unirea cu Roma, la greco-catolicism.

Aceasta era numită biserica de jos, din afara cetății, iar spațiul devenise insuficient pentru toți enoriașii. Biserica trebuia construită cu două turnuri în locul bisericii vechi, care există și acum și are un iconostas din 1816, zidurile fiind posibil să fie mult mai vechi. Însă, n-au mai dărâmat această biserică, ci au prelungit biserica cu un altar nou, și-au spus că, la momentul potrivit, vor construi o biserică nouă”, a declarat, pentru GO Hunedoara, preotul Alexandru Oltean, paroh al Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Orăștie.

În 1925, Primăria donează terenul pentru construirea noii biserici și, tot din acel an, s-a început strângerea de fonduri pentru ridicarea acesteia. Abia după 11 ani, în 1936, au reușit să strângă banii necesari. În 1939 era zidită, iar un an mai târziu s-a început pictura.

Arhitectul, absolvent al școlii de Arte Frumoase de la Paris

Planul bisericii, în formă de cruce greacă, a fost conceput de arhitectul George Cristinel, iar execuţia lucrărilor a fost dată firmei de construcţii ,,Întreprinderile Ing. Tiberiu Eremie” din Bucureşti.

„Materialele folosite la zidirea bisericii au fost cărămida refractară adusă de la Sântimbru, judeţul Alba şi beton armat, iar tencuiala a fost executată în terasit. Cupola bisericii este transpusă de la Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, de factură clasică, bizantină şi se sprijină pe cei 4 piloni care o susţin împreună cu arcurile de legătură din fier-beton.

Iar turnul bisericii este sub forma unei campanile veneţiene şi pridvorul, ieşit la scară, împrumutat din arhitectura brâncovenească. Se observă din această îmbinare de stiluri faptul că arhitectul a studiat la Paris la începutul anilor 1900. Biserica aceasta poartă amprenta Art Déco apărută la începutul secolului XX. Este construită în așa fel că, de cum intri pe ușă, cu privirea cuprinzi totul, fiind în formă de cruce greacă”, mai menționează părintele paroh.

Arhitectul George Cristinel are în lista proiectelor sale definitivate: Catedrala ortodoxă din Cluj-Napoca, Catedrala Ortodoxă din Turda, Paraclisul și Biblioteca Academiei Șaguniene de la Sibiu, Biserica Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (restaurată), Mausoleul de la Mărășești, Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman, Liceul de Arhitectură „Andrei Şaguna” din Sibiu și câteva sedii de instituții publice din București între care Primăria Sectorului 1 de astăzi, cu cel mai înalt turn din Bucureşti în 1936, 56 de metri.

Pictura, realizată în frescă

De factură neobizantină, pictura a fost realizată în tehnică frescă, între anii 1940-1942 de către pictorul Dimitrie Belisare, din Bucureşti. Acesta a mai pictat la Catedrala Patriarhală din București (1932-1935), Mănăstirea „Sf. Ilie” din Toplița, biserica Mănăstirii Căldărușani (1911), biserica Mitropoliei din Târgoviște, Biserica „Sfânta Vineri” și din Cimitirul Belu București.

„În partea a doua a construcției, când se executau finisajele interioare, pictura, sculptura, au intervenit problemele financiare. Se pare că nu au mai fost bani pentru a-i plăti, fiind început al Doilea Război Mondial, astfel, au rămas nepictate tablourile votive, cele în care ar fi trebuit să apară mitropolitul, patriarhul, regele. De asemenea, în cele două abside nu există pictură.

Din ´36 până în ´45 a durat construirea și împodobirea bisericii. Numai la finalul războiului aceasta fiind târnosită”, a precizat preotul Alexandru Oltean.

Învierea Domnului, în variantă apuseană și ortodoxă

Întâlnim aici pictate două scene care reprezintă același lucru: Învierea Domnului. În naos, la balconul din partea dreapta, se poate observa Învierea Domnului în variantă apuseană, întâlnită în Biserica Romano – Catolică, cu Mântuitorul Iisus Hristos deasupra mormântului, purtând în mână un steag de biruitor, alături soldații căzuți, iar îngerii lângă. În partea stângă, deasupra de Judecata de Apoi, se regăsește varianta ortodoxă a Învierii Domnului, în care Mântuitorul coboară în iad, de unde îi scoate pe Adam și Eva.

Sculptura, în lemn de tei alb, nuc și paltin

Sculptorul Anghel Dima din Bucureşti a realizat iconostasul, candelabrul şi scaunele, între 1940-1942. Au fost executate în lemn de tei alb, nuc şi paltin, iar candelabrul este din lemn de tei alb şi fier forjat. Acest sculptor a lucrat mobilierul Bisericii din Cimitirul Belu București, al Mănăstirii Celic-Dere, din Tulcea, dar și al Bisericii Ortodoxe „Sfânta Treime” din Teiuș, Alba. Poleirea iconostasului şi a candelabrului cu şlagmetal s-a făcut de către poleitorul Dimitrie Rădulescu.

Păunii afrontați, în pictura și sculptura bisericii

Atât în pictură cât și în sculptură este întâlnit des motivul păunilor afrontați şi aplecaţi asupra unui vas, simbol al Învierii Mântuitorului Iisus.

„Păunul este simbolul Mântuitorului Hristos și întotdeauna sunt reprezentați în biserică cu penele îndreptate în jos. Este simbol al umilinței și jertfirii. Aceste păsări își lasă penajul în apropierea iernii, pentru ca mai apoi să renască. Acest simbol este întâlnit foarte des în biserica noastră, atât în pictură, cât și în sculptură și basoreliefuri. Motivul este fixat clar de către arhitect și pictor”, a susținut preotul orăștian.

Clopotele, turnate în urmă cu peste jumătate de secol, la Sibiu, încă în funcțiune

În 1938, s-au turnat cinci clopote din bronz, la turnătoria din Sibiu, însă ele au fost aduse la Orăştie de abia în anul 1945, când a fost sfinţită biserica. Acestea au fost donate de Dr. Aurel Vlad, Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, Regimentul 92 Infanterie, Fundația „Ioan Mihu”, protoiereul Ioan Moța și preoteasa Maria. Clopotul donat de preotul Moța este cel mic, și, potrivit părintelui Alexandru Oltean, se trage la moartea unui copil. Astfel, ctitorul bisericii a donat acest clopot în memoria fiului său, Ionel Moța, ucis de comuniști în Războiul Civil din Spania, în 13 ianuarie 1937. Pe fiecare clopot sunt scrise mesaje ale donatorilor. Pe cel al familiei Moța se regăsesc câteva cuvinte din ultima scrisoare a fiului lor: „Eu aşa mi-am înţeles rostul vieţii: Am iubit pe Hristos şi am mers fericit la moarte pentru El”.

Pe lângă cele cinci clopote, biserica mai este înzestrată şi cu două toace, una de lemn şi cealaltă, mai mică, de fier. În anul 2023, clopotele au fost restaurate și automatizate.

Părticele din moaștele unor sfinți reprezentativi pentru Orăștie

În Biserică se păstrează la închinare părticele din moaștele a trei sfinți, socotiți de către comunitate octotitori ai Parohiei. Este corba despre Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii, cu dată de cinstire la 23 noiembrie. Moaștele au fost oferite cu binecuvântarea Î.P.S. Gherasim Cristea, Arhiepiscopul Râmnicului, în anul 2012, iar ziua de cinstire a sfântului coincide cu ziua de prohodire a preotului ctitor Ioan Moța. Sfântului Antonie de la Iezerul Vâlcii a fost negustor și a ajuns într-un oraș de foști negustori.

În 2014, biserica din Orăștie primește, de la Arhiepiscopia Romano-Catolică din Milano, o parte din moaștele Sfântul ierarh Ambrozie de Mediolan, cu dată de cinstire la 7 decembrie. Sfântul ierarh Amrbozie este ocrotitorul stuparilor, albinelor, elevilor și studenților.

„Se presupune că, atunci când Orăștia avea denumirea, în secolul XVI, de Broos, numele ar fi venit de la ocrotitorul unei rotonde din curtea cetății, Ambrozie. Este un sfânt pe care îl cinstim atât noi, ortodocșii, cât și catolicii”, mai precizează părintele Alexandru Oltean.

O părticică din moaștele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna a fost oferită bisericii, în 2015, la 70 de ani de la sfințirea ei, de către Mitropolitul Ardealului, Î.P.S. Laurențiu Streza. Sfântului Ierarh Andrei Șaguna s-a înrijit, pentru o perioadă, mai ales de biserica veche, precum și școala din vecinătate, care se numea „Școala Poporală”.

La hramul Bisericii din anul 2022 a fost adusă de la Muntele Athos (Mănăstirea Vatopedi) o icoană pictată după icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Pantanassa. Zilele de cinstire ale icoanei fiind 18 august și 15 octombrie.

Prima Sfântă Liturghie săvârșită în biserică la înmormântarea ctitorului

Construcția bisericii din Orăștie a început când preotul Moța avea 68 de ani. În 1937, în 13 ianuarie, își pierde fiul în Spania, la Majadahonda, lângă Madrid, unde acesta luptă împotriva comuniștilor, în Războiul Civil. Ionel Moța era căsătorit cu sora liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea – Codreanu. A avut doi copii, un băiat, pe nume Mihai, și o fată, Gabriela. Patru ani mai târziu, în 1940, preotul Ioan Moța moare la București. Este adus acasă, la Orăștie, cu trenul, în dimineața de 23 noiembrie, și așezat pe un catafalc, în biserică.

Presa vremii relata că, la înmormântarea acestuia, au fost prezenți aproximativ 10.000 de oameni. Din toate satele veneau pâlcuri de oameni, în frunte cu preoții, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe acest om care a luptat pentru drepturile românilor până în ultima clipă a vieții sale. La funeralii au participat înalte fețe bisericești ale vremii, reprezentanți ai Guvernului de atunci, dar și reprezentanții ai instituțiilor locale și județene.

Sfinţirea bisericii s-a făcut în ziua de 2 septembrie 1945, de către Mitropolitul Ardealului, I.P.S. dr. Nicolae Bălăn, înconjurat de către un sobor de 32 de preoţi, fiind pusă sub patronajul Sf. Arh. Mihail şi Gavriil.

Aici, are loc, la fiecare început de decembrie, începând din 1990, un renumit festival de muzică sacră, „Cu noi este Dumnezeu”, la care sunt invitate să participe coruri ale bisericilor, liceelor, coruri parohiale din întreaga țară.