Muzeul de arheologie Sarmizegetusa. Incursiune în lumea romană de la Ulpia Traiana

Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, aflat în subordinea Muzeului Civilizației Dacice și Romane, este situat în imediata vecinătate a ruinelor fostei capitale a provinciei romane Dacia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa (întemeiată în anii 108 – 110). Clădirea ce adăpostește astăzi o serie de colecții de arheologie romană, datează de la începutul secolului XX și a fost han. Iar muzeul a luat ființă aici în anul 1924.

Impresionante colecții de arheologie romană pot fi admirate aici. Echipamente militare, monumente epigrafice și sculpturale, mozaicuri, fragmente de pictură murală, arme, argintărie, obiecte din bronz, os, ceramică, sticlă, monede și chiar jocurile care se jucau în acea vreme. Toate acestea au fost descoperite în situl arheologic aflat vis-a-vis de muzeu, în situl arheologic.

„Noua expoziţie de bază se doreşte o îmbinare între vechi şi nou, între trecut şi prezent. Pe lângă piesele originale descoperite în timpul cercetărilor am încercat, prin intermediul arheologiei experimentale, să oferim vizitatorului o imagine a cum trebuie să fi arătat acestea în urmă cu aproape 2000 de ani”, a declarat, pentru GO Hunedoara, Gică Băeștean, șeful Secției muzeale de la Sarmizegetusa.

Armata, în centrul atenției

În muzeul de la Sarmizegetusa se regăsesc o serie de echipamente militare descoperite pe parcursul săpăturilor arheologice efectuate în situl Sarmizegetusa Ulpia Traiana.

Armata este în centrul atenției aici, pentru că soldații au fost cei care au început să construiască la Sarmizegetusa. Aceste echipamente au fost descoperite în centrul așezării.

Aici pot fi admirate obrăzare, parte din cască ce proteja fața soldatului. De asemenea, există și părți de la scuturi, margini sau armături.

„După margine se poate observa dacă scutul este legionar, drept, sau scutul oval, folosit de trupele auxiliare, de cavalerie.

Avem aici și un muștiuc, de la instrumentele de suflat, din armata romană, precum și un mâner dintr-un pumnal folosit de soldații romani.

Tot aici se regăsește și teaca de la dolavra, o unealtă folosită de soldați, ce seamănă cu un târnăcop, cu ajutorul căreia aceștia săpau tranșee. Ei nu mergeau la somn, noaptea, până nu săpau tranșee și formau valuri de pământ pentru a nu fi surprinși de inamic.

Într-una din vitrine se află sulița infanteristului și hasta – lancea cavaleristului, piroane de cort, închizătoarea de la lorica segmentata (armura din metal purtată de romani – n.r.), proiectile de praștie de la catapulte – mașinile de război.

În depozit există și o manica, o mânecă din lamele de metal ce se purta de către soldați pe brațul stâng. Acest braț era descoperit, cel drept fiind protejat de scut. Această piesă a fost descoperită în for”, a declarat arheologul, doctor în istorie Gică Băeștean.

Înainte de războaie pe aceste locuri a fost pădure. Iar armata romană a început mai întâi să defrișeze.

„În timpul săpăturilor arheologie au fost descoperite gropi mari provenite de la rădăcinile copacilor. Abia apoi a fost construit un castru, între cele două războaie, iar mai apoi, abia după războiul din 105-106, s-a început construcția orașului”, a mai menționat Gică Băeștean.

Cine erau soldații din armata romană?

În această sală, pe lângă echipamentele militare descoperite în timpul săpăturilor arheologice, există câteva manechine ce-i întruchipează pe soldații romani și echipamentele pe care le purtau.

„Am încercat să redăm tipuri de echipamente militare romane cu materiale moderne, în baza a ceea ce au spus autorii antici sau ce se păstrează pe monumente. Există mai multe tipuri de soldați din armata romană, cum este legatus – comandantul, care nu era un ofițer de meserie sau un politician, dar trebuia să aibă satisfăcut serviciul militar.

Ofițerul de meserie era centurionul. În muzeu, el are în mână vitisul, un lemn noduros făcut din viță de vie cu care își mai și altoia subalternii în cazul în care uitau de disciplină.

Cornicen era un ofițer subordonat, care transmitea ordinele de luptă pe câmpul de bătălie, prin sunete.

Legionarii sunt cei care au dus greul în războaiele purtate de armata romană. Ei erau recrutați dintre cetățenii romani, iar o legiune însuma vreo 5- 6.000 de bărbați. Erau îmbrăcați în fier, din cap până-n picioare. Ei începeau lupta aruncând pilum-ul, sulița lungă și subție, și continuau lupta cu gladius, o săbiuță scurtă”, a mai precizat Băeștean.

Aici, mai este reprezentat și soldatul auxiliar, care spre deosebire de legionari care sunt recrutați dintre cetățenii romani, era recrutat dintre cetățenii teritoriilor cucerite de romani. Așa cum a fost și cazul dacilor. Aceștia, abia după 20-25 de ani de serviciu militar obțineau cetățenia romană.

Entertainment-ul și templele

Tot în această sală sunt redate și părți din ceea ce a însemnat entertainement-ul la Sarmizegetusa. Sunt tipuri de gladiatori care nu erau echipați la fel, iar stilul de luptă era și el diferit. Tot în acestă sală, pe un perete, se află piese de marmură de la templele ce se regăsesc în aria sacra, aflată în castrul de vis-a-vis de muzeu. Romanii credeau în mai mulți zei, cărora le-au ridicat lăcașe de rugăciune.

„Avem fragmente de la templul lui Esculap, zeul medicinei, unde mergeau să se roage pentru sănătate. Templul închinat acestui zeu era și un fel se spital, unde se putea oferi primul ajutor. Aici s-au descoperit instrumente medicale din acea vreme, care sunt expuse în muzeul de la Sarmizegetusa, precum și ștampile care conțineau rețete pentru boli de ochi.

De la templul lui Silvanus avem un relief ce-l înfățișează pe Silvanus alături de câteva silvane, zeul pădurilor, protectorul vegetației, de la care vine și numele regiunii istorice, Transilvania.

De la templul zeiței Nemesis avem un relief în care se poate observa mâna zeiței care ține balanța, pentru că reprezenta și justiția, adorată în mediul militar pentru că era răzbunare. Însă, în cazul amfiteatrelor ea reprezenta norocul, pentru că cei ce intrau în amfiteatru aveau nevoie de mult noroc pentru a mai ieși în viață de acolo.

De la templul lui Derpates avem un relief cu liber și libera, cu vița de vie cu strugure, pentru că este un fel de Dionisos – Bahus, pentru cei care mai trăgeau la măsea. Tot aici avem și reliefuri Mythriace. Mythras este o divinitate religie asiatică ce a concurat la un moment dat și creștinismul. Este o religie închisă, a bărbaților”, a precizat muzeograful.

La Sarmizegetusa existau cel puțin două ateliere de sticlărie

În  a doua sală, într-una dintre vitrine, se află elemente din statui imperiale. Statuile unor împărați care au jucat rol în viața orașului sau a provinciei. De obicei erau făcute din bronz, acoperite cu foițe de aur și decorau curtea din forul central al orașului.

„Sunt fragmente mici, precum degetul de la o mână, un deget de la un picior sau laba piciorului ori capul statuii împăratului Traianus Decius, cel care i-a înfrânt pe daci și a fondat orașul”, a mai menționat doctorul în istorie Băeștean.

Într-o altă vitrină sunt piese de sticlă. La Sarmizegetusa au funcționat cel puțin două ateliere de sticlărie. De asemenea, și câteva bijuterii purtate de femei, între acestea și fibula, purtată și de bărbați.

Tot aici se află „styli” găsiți în urma săpăturilor arheologice, alături de câteva tăblițe cerate. Se scria pe tăblițe din lemn acoperite cu ceară, numite tabula cerata, cu stylus – numele stiloului din zilele noastre, care în antichitate era un bețigaș e fier sau bronz, ascuțit la un capăt, cu care scriau pe ceară, și boante le celălalt capăt pentru a putea șterge.

Sala dedicată tehnologiei romane

În sala dedicată tehnologiei romane există o inscripție care atestă existența unei mașinării cu efecte speciale ce era folosită în timpul spectacolelor care aveau loc în amfiteatru. Aceasta se numea pegma. Mai există aici și un cadran solar, ceasul folosit pe timp de zi când era suficientă lumină, sau țevile de plumb prin care se făcea distribuția apei în interiorul orașului. În această încăpere este redată și o fântână publică, la Sarmizegetusa fiind două care flancau intrarea monumentală în centrul orașului.

„Am încercat să o redăm pe cea din partea de vest, care era decorată cu câte trei statui. În mijloc se află Neptun, zeul mărilor, care ține piciorul pe un delfin din botul căruia, printr-o țeavă de plumb se distribuia apa. În ce privește reprezentările feminine care îl flancau, acestea aveau în zona pântecelui acea țeavă, mascată de o scoică sau de un lighean din care apa țâșnea”, a mai menționat Băeșten.

Tot aici este redat și sistemul de încălzire centralizat dintr-o casă romană, practic, centrala termică din casele zilelor noastre, care se compunea din pilele lui Hipocaust, cărămizi suprapuse sau de formă cilindrică care lăsau un spațiu de aproape un metru între substrucție și podea ori perete.

Tipar pentru marcarea pâinilor rituale, în sala ceramicii romane

Urmează sala dedicată ceramicii romane, unde sunt expuse diverse tipuri și tipologii de ceramică, de la antefixe, care se puneau la colțurile acoperișurilor, considerându-se că protejează casa și familia împotriva duhurilor rele. Un tipar pentru marcarea pâinicilor rituale pe care romanii le puneau în temple pentru zei.

Turibulum, vase ce seamănă cu niște fructiere pe care se puneau ofrandele pentru zei.

Opaițul, corespondentul lanternei din zilele noastre, este și el prezent în această sală a muzeului.

Pușculița pentru bani, cantaros, vase care se foloseau îndeosebi la banchete, din care se bea vinul amestecat cu apă.

Amforele, în care se aducea uleiul de măsline din Grecia sau o pastă de pește numită garum. Tot în această sală este redat costumul femeilor romane.

Ultima sală dedicată agriculturii, comerțului și jocurilor

În ultima sală puteți vedea câteva jocuri, cum ar fi moara, zaruri, dar și sistemul cu ajutorul căruia se putea face măsurarea. Într-o vitrină sunt ace de cusut, sistemul de închidere a ușii, unelte agricole, linguri (în antichitate nu exista furculița). De asemenea, este redat și costumul unui senator roman, iar la parter este redat un soldat auxiliar, cavalerist.

În curtea muzeului a fost organizat un lapidariu, unde sunt expuse monumentele de mari dimensiuni din marmură descoperite în situl arheologic.

We also recommend: