Dortoka vremiri este o specie de țestoasă ce a supraviețuit evenimentului care a dus la dispariția dinozaurilor. Fosile ale acestei specii, care viețuia acum 70 de milioane de ani, pe fosta Insulă a Hațegului, au fost descoperite pe teritoriul Geoparcului Internațional UNESCO. Această descoperire poate oferi indicii importante pentru stoparea dispariției unor specii actuale de animale din cauza activităților umane.
Descoperirea a fost publicată recent în Journal of Systematic Palaeontology. Studiile au fost realizate de o echipă internațională alcătuită din Felix J. Augustin și Andreas T. Matzke de la Universitatea Tübingen (Germania), Zoltán Csiki-Sava de la Universitatea din București (România), Gábor Botfalvai de la Muzeul de Istorie Naturală și Universitatea Eötvös Loránd – Budapesta (Ungaria) și Márton Rabi de la Universitatea din Halle-Wittenberg (Germania).
Carapacea și plastronul, păstrate în întregime
Specia nou descoperită face parte dintr-o familie mai mare de broaște țestoase specifice mai mult emisferei sudice. Fosilele celei mai apropiate dintre rudele sale datează de acum circa 57 de milioane de ani și au fost identificate în nord vestul României.
Astfel, această nouă descoperire oferă o perspectivă importantă asupra identității supraviețuitorilor extincțiilor în masă, de la sfârșitul Cretacicului, care a dus la dispariția dinozaurilor
„Exemplarul fosilizat studiat este foarte bine conservat și oferă o mulțime de detalii referitoare la această specie de broască țestoasă. Carapacea descoperită este aproape completă, are aproximativ 19 cm lungime și o formă ovală. Plastronul (abdomenul) s-a păstrat în întregime, având o lungime de 15,5 cm. Ambele, carapacea și plastronul, prezintă ornamente caracteristice genului de țestoase Dortoka și sunt mai subțiri decât cele ale contemporanelor lor, broaștele țestoase Kallokibotion, care erau de talie semnificativ mai mare”.
Identitatea țestoasei, stabilită în 30 de ani
Prima specie de broască țestoasă fosilă identificată de pe actualul teritoriu al Geoparcului Țara Hațegului, contemporană cu dinozaurii pitici a fost Kallokibotion bajazidi. Această specie a fost descrisă de Franz Nopcsa în 1923, deci acum aproape un secol.
„Dortoka, spre deosebire de Kallokibotion, era o specie mai rară. Acest motiv, dar și dimensiunile ei mai mici, explică cum de a ajuns să fie identificată abia după un secol de cercetări. Chiar și după descoperirea exemplarului descris de noi, au trecut aproape 30 de ani până am reușit să stabilim identitatea acestuia”, afirmă conf. Zoltán Csiki-Sava de la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București, co-autor al studiului.
Dortoka era adaptată mediului acvatic
Față de Kallokibotion, care prefera mediul terestru, Dortoka era adaptată mediului acvatic, preferând apele dulci.
„Singura țestoasă despre care știm că a coexistat cu noua specie descoperită trăia pe uscat și nu a supraviețuit extincției în masă. În schimb, această specie nouă a fost o țestoasă de apă dulce. Acest aspect se potrivește unui model observat anterior în faunele contemporane din America de Nord, unde vertebratele terestre au dispărut în număr semnificativ mai mare decât cele de apă dulce la finele perioadei cretacice”, preciza Felix Augustin, doctorand al Universității din Tübingen și autor principal al articolului.
Cercetătorii iau în calcul ipoteza că acest fapt ar putea fi posibil pentru că lanțurile trofice acvatice se bazează în mare măsură pe material organic în descompunere care poate fi disponibil și în condiții de mediu extreme, când lanțurile trofice terestre sunt distruse.
Prin înțelegerea selectivității ecologice în cazul extincțiilor din trecut, noua descoperire poate veni în sprijinul eforturilor de conservare a speciilor aflate pe cale de dispariție din cauza activităților umane.
Potrivit specialistului în comunicare de la Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului, Adina Popa, an de an sunt echipe ce cercetători care vin, îndeosebi pe parcursul verii pentru a explora teritoriul pe care au viețuit dinozaurii pitici.
