Cea mai variată colecție de pietre mari sculptate sau gravate, ca basoreliefuri, statui, pietre de mormânt, din țară, poate fi admirată în municipiul Deva, la poalele cetății. Lapidariul, așa cum este denumit locul ce găzduiește expoziția, se află în spatele Palatului Magna Curia și reunește piese de o valoare istorică inestimabilă.
„Colecția, ce reunește piese de lapidariu aflate în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane, provenind din preistorie, din epoca dacică şi din perioada romană a fost amenajată astfel încât să ofere vizitatorul o imagine asupra evoluției societății de la o epocă la alta. Toate piesele prezente în Lapidariul muzeului devean au fost descoperite în județul Hunedoara. Unele dintre acestea au fost descoperite întâmplător, fiecare având propria poveste”, a declarat, pentru GO Hunedoara, Roxana Stăncescu, reprezentantul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva.
Un „Stonehenge” la scară redusă
În prima încăpere a sunt expuse piesele cu cea mai mare vechime. Un ansamblu de menhiri a căror funcționalitate, la scară mai mică, trebuie să fi fost asemănătoare cu cea a megaliților de la Stonehenge (Marea Britanie) sau Carnac (Franța). Printre acestea se regăsesc patru piese megalitice, provenind din zona localităților Baia de Criş şi Ţebea, trei dintre statui fiind descoperite în anul 1881. Acest tip de reprezentare, cel mai probabil funerară, specific epocii bronzului, este mai rar întâlnit în țara noastră. Statuile au fost realizate dintr-o gresie de provenienţă locală, friabilă, foarte uşor de prelucrat. Descoperirea pieselor într-o cunoscută zonă minieră şi atributele figurate pe ele (sac-coş, topor-ciocan) au condus spre interpretarea lor în legătură cu mineritul aurifer și, implicit, la identificarea personajelor reprezentate ca făcând parte din pătura superioară a societății preistorice din zona munților Apuseni.
Dacii au pus fundație de piatră
Vizitatorul este purtat, pe linie cronologică, 3000 de ani mai târziu, la piese rezultate în urma cercetărilor arheologice din zona capitalei Regatului Dac. Între acestea se numără două plinte rotunde ce erau amplasate la baza coloanelor marilor temple dacice, aidoma celor aflate la Sarmizegetusa Regia. Tot aici se reșăsește și o tablă mithriacă, cu reprezentarea zeului iranian Mithras omorând un taur. Piesa a fost lucrată în marmură de foarte bună calitate și provine, cel mai probabil, dintr-un mithraeum (templu subteran dedicat zeului Mithras) care trebuie să fi funcționat la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Alte piese semnificative sunt o coloană votivă dedicată lui Nabarzes, nume de origine iraniano – persană, sau o inscripţie inedită redactată în limbile latină şi greacă, în versuri, descoperită la Germisara (Geoagiu-Băi), precum şi diverse inscripţii ale oficialilor de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Micia sau Germisara.
Cea mai mare colecție de statui antice din țară
Obligatoriu te vei opri și la piesele din epoca romană, realizate într-un mod sofisticat, în marmură, ca dovadă a nivelul de civilizație pe care îl dobândește noua provincie romană.
Colecția de statui este cea mai mare de acel fel din țară și, dacă nu ai ajuns încă la Roma, ai posibilitate să vezi, la Muzeul din Deva, o parte a civilizației romane adusă de legionari în noua provincie de graniță.
Colecţia „Lapidariu” este întregită de statuaria romană feminină şi masculină din patrimoniul muzeului devean fiind un foarte bun obiect de studiu în vederea stabilirii tipologiei vestimentaţiei romane. La acestea se mai adaugă şi reprezentări de zeităţi precum Iupiter tronans (Iupiter pe tron), Hekate triformis (Hekate cu trei corpuri) Pan, Charon (luntrașul de pe Styx, râul care desparte lumea celor vii de cea a morților) sau Venus genetrix (zeița Venus reprezentată ca mama poporului roman), o piesă pe care meşterul sculptor, Claudius Saturninus, şi-a inscripţionat numele.
Lapidariul aflat într-o oază de liniște, în curtea Muzeului Civilizației Dacice și Romane, este locul în care pietrele vorbesc pe înțelesul tuturor.
Va recomandăm și:
