Cetatea Devei este una dintre cele mai importante fortificaţii de Ev Mediu din Transilvania și una dintre atracțiile de prim rang din judetul Hunedoara. Grație poziționării sale pe dealul care a ajuns să-i poarte numele (Dealul Cetății) fortăreața a fost un punct strategic de apărare pe Valea Mureșului, la granița de astăzi dintre Transilvania și Banat, pe principala arteră de legătură a României cu centrul și vestul Europei.
Foto Gabriel Hotea (2024)
Filmare in martie 2024 la deschiderea noii telecabine (incinta 1 care este aproape finalizată și urmează să se deschidă și publicului)
De la neolitic, la Drumul Sării
Cu o arhitectură în spirală, caracteristică cetăților de munte, Cetatea Devei a fost construită în secolul al XIII-lea și este atestată documentar la 1269. Urmele insa de locuire pe coșul a ceea ce a fost cândva un vulcan sunt mult mai vechi. Ele datează din neolitic sau epoca bronzului, urmate de fortificații dacice, întărite de romani, după cucerirea Daciei, pentru apărarea resurselor, în condițiile în care Drumul Sării trecea chiar pe la poalele Dealului Cetății. Amplasarea ei la înălțime a făcut-o să fie considerată de oamenii de arme ai vremii aproape invincibilă. În plus, ea oferă o panoramă strategică pe mare parte din Valea Mureșului, Valea Streiului, până departe, spre sud, în Ținutul Pădurenilor.
Proprietatea lui Iancu de Hunedoara
De la invazia triburilor migratoare și până în a doua jumătate a secolului al XIII-lea despre Cetatea Devei nu se mai știe nimic, până în 1269, când apare menţionată într-un act al tânărului rege Ştefan, fiul lui Bela al IV-lea. El face o donaţie unui conte valah pentru vitejia arătată în lupta purtată sub zidurile Cetăţii Deva. În 1444, Iancu de Hunedoara va primi în stăpânire Cetatea Devei cu toate bogăţiile sale: 56 de sate şi mine de aur.
Cetatea Deva, refugiu pentru nobilii maghiari pe timp de răscoală
Principele Gabriel Bethlen construiește în cetate, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, un bastion care servea drept închisoare şi loc de tortură, iar la baza sa, ridică un palat de locuit, în stil renascentist: Palatul Magna Curia (în latină “Curtea Mare”). Palatul adăpostește, astăzi, Muzeul Civilizației Dacice și Romane, pe care vă recomandăm să îl vizitați, odată ajunși în zona Parcului Cetății. De ce merită vizitat, vă vom spune în articolul dedicat acestuia.
În schimb, pentru a ne reîntoarce la istoria cetății, un moment important este vizita împăratului Iosif, al Imperiului Habsburgic, care a vizitat Deva de două ori. Un an mai târziu după ultima sa vizită, în 1784, avea să izbucnească răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan. În acel moment, Cetatea Devei devine loc de refugiu şi apărare pentru nobilii maghiari, care se adăpostesc aici de frica răsculaților. Cronicile vremii menționează lupte aprige între garnizoana imperială şi transilvănenii răzvrătiţi.
Reabilitată de împărat
În 1800 contele Mitrowsky, comandantul militar al Transilvaniei, decide că fortăreața nu mai corespunde cerinţelor militare moderne, așa că aceasta își pierde scopul militar. Ca urmare, tâmplăria cetăţii–porţile, uşile, tocurile ferestrelor– au fost demontate și scoase la licitaţie. În 1817, împăratul Francisc I şi soţia sa vizitează Transilvania și, impresionaţi de frumuseţea locului, au ordonat reconstruirea cetății și au oferit o subvenție consistentă în acest sens.
Lucrările au durat mai bine de 12 ani și au fost finalizate până la 1830. În august 1849, însă, o puternică explozie, produsă la magazia cu praf de puşcă, a ucis o parte dintre soldați, dar a și distrus cea mai mare parte din construcţie. Astăzi cetatea este restaurată, lucrările fiind realizate cu fonduri europene.
O cetate veche de 700 de ani!
Construcția a inclus, de-a lungul timpului, mai multe incinte sucesive, un palat cu etaj, pentru proprietarul cetății, platforme bastionare, o cisternă, un șir de cazemate, turnuri, contraforturi cu burduf, curtine, porți carosabile, dar și magazia de pulbere. La fel ca și la cetatea Hunedoarei, Castelul Corvinilor, și în istoria Cetății Devei se constată mai multe etape de construcție: în acest caz, cinci la număr! În paralel cu lucrările de extindere a fost elaborat şi un plan de construire a unei fortificații în sistem Vauban, care viza pantele dealului cetăţii, dar el rămas în faza de proiect. Din 1896, Societatea de Istorie, Arheologie şi Ştiinţele Naturii din Comitatul Hunedoara a coordonat amenajarea aleilor de acces spre cetate și împădurirea Dealului Cetăţii. O renovare de proporţii a avut loc în anii 1950, cu ocazia cărora s-au conservat ruinele şi s-a ușurat accesul în fortăreață.
Cetatea Devei, urcată ca un cuib de vulturi deasupra conului vulcanic, la altitudinea de 378 de metri, însumează o evoluție arhitectonică întinsă pe mai bine de 700 de ani. Ea atrage mii și mii de turiști, care îi iau potecile umbroase la pas, pentru a ajunge în cele mai bune puncte de observație, acolo unde fortăreața își deschide, generoasă, panorama către splendida vale a Mureșului, dar și către Valea Streiului și, mai departe, spre Ținutul Pădurenilor.
Meșterul Kelemen și explozia din Cetatea Deva
Două sunt legenedele legate de cetate. Prima dintre acestea, care circulă pe teritoriul Ungariei și este foarte asemănătoare cu “Meșterul Manole”, povestește despre un pietrar pe nume Kelemen, care încearcă să construiască Cetatea Devei împreună cu alţi 12 meşteri. Desigur, la fel ca și în legenda românească, tot ce construia meșterul Kelemen ziua, se dărâma noaptea. Pentru a duce la capat construcția, convinși că cetatea cere jertfă, meșterii hotărăsc ca aceasta să fie prima soţie care le va aduce mâncarea în ziua următoare, iar cenuşa ei sa fie amestecată cu tencuiala. Soţia lui Kelemen, Ana, este cea care vine cu mâncare. Ea este jertfită, iar cetatea construită.
Cea de-a doua legendă explică ruinarea cetății (considerată invincibilă) dinăuntru: se spune că administratorul depozitului de muniţii avea o soție pe cât de frumoasă, pe atât de zburdalnică. Aflând despre aventurile acesteia, orbit de gelozie, administratorul aruncă în aer depozitul de muniții. Astfel, cetatea a fost distrusă în mare parte, aceasta având de așteptat restaurarea mai bine de un secol.
Cum ajungem în Cetatea Deva?
Astăzi turiștii nu au prea mult de așteptat pentru a descoperi, pe de o parte frumusețea și farmecul de odinioară al cetății, iar pe de altă parte, panorama care îți taie respirația, odată urcat sus, mai aproape de nori.
Cu telecabina, contra cost.
Potrivit administratorilor cetății, aceasta este singurul ascensor înclinat din România, iar din punct de vedere al lungimii traseului (278 metri) și a diferenței de nivel (158 metri) este primul din Europa.
La stația de plecare de la baza dealului, vizitatorii monumentului istoric vor putea să-și cumpere bilete pentru telecabină folosind un sistem de e-ticketing.
Prețul unul bilet este de 20 de lei, pentru adulți, și 10 lei, pentru copii până la 14 ani și pensionari. Persoanele cu dizabilități au acces gratuit.
Urcare în Cetatea Deva, traseul nr.1
Odată ce ieși din parcul de la poalele cetății, pe lângă Palatul Magna Curia, care găzduiește Muzeul Civilizației Dacice și Romane, traversezi strada și poți observa o înșiruire de trepte. Dacă te încumeți să ajungi până în capătul lor, poți să continui urcarea, prin partea dreaptă, trecând prin tunel, spre monumentul istoric.
Dacă urcatul scărilor este, poate, puțin mai dificil pentru unii, ulterior, urcarea este sinuoasă, prin pădure, iar pe traseu poți să mai faci câte un popas pentru a admira orașul, ori Valea Mureșului. Imediat ce ai ajuns la Poarta 1 (după cel mult 15-20 de minute) ești în cetate, iar de acolo poți explora nestingherit monumentul istoric.
Urcare în Cetatea Deva, traseul nr. 2
Cel de-al doilea traseu pornește din capătul acelorași trepte, din fața tunelului, înspre stânga. După ce treci prin pădure, ajungi într-o poiană, iar mai apoi continui drumul până la aceeași Poartă 1. Pe acest traseu, în maximum 10 de minute ajungi la destinație.
Urcare în Cetatea Deva, traseul nr. 3
Cel mai lung traseu, dar poate și cel mai frumos, este cel care pornește din spatele Restaurantului Perla, în fața căruia se află o parcare, aflat în aceeași zonă. Urmând cărarea bătătorită, vei putea să te bucuri de liniștea pădurii și să admiri peisajul deosebit care ți se dezvăluie. Și acest traseu duce tot la Poarta 1 și poate fi parcurs în aproximativ 20 de minute.
Urcare auto în Cetatea Deva, traseul nr. 4
Pe traseul cu numărul patru se poate ajunge cu autoturimsul până la Poarta 1. Însă, orice conducător auto, care decide să acceadă pe aceast rută, trebuie să știe că odată ajuns la capătul drumului, la circa 50 de metri de Poarta 1, nu există o parcare amenajată corespunzător.
Mai mult, trebuie să ia în calcul și faptul că panta este una destul de abruptă, iar drumul până la destinație este îngust, existând foarte puține porțiuni unde două autoturisme au loc să treacă una pe lângă alta. Astfel, turiștii care se încumetă, totuși să aleagă această variantă, trebuie să pornească pe drumul dintre Parcul Central și Liceul Sportiv și să țină tot dreapta până în pădure.
Din păcate sunt obligat să dau o singură stea pentru restricționarea intrări în telecabina cetăți Deva cu animalul de companie . Nu se poate să fi restricționat într-un mijloc de transport în comun , consiliul județean ar trebui să ia măsuri urgente în această privință . Noi avem un cățel de 1,5kg și 25 cm2 și ne-a fost interzis intrarea în telecabina cetății , doar îl țineam în brațe . Este pur și simplu absurd.
Cand o sa fie gata renovarea, sigur e de cinci stele
4.0/ 5
Partea centrala, printre cele mai interesante e inca in renovare. Sper sa arate bine la finalizare. Se poate urca pe jos deocamdata si merita! E foarte frumos sus, chiar daca vizita in sine e destul de „limitata”.
This site processes personal data. Details about this activity can be found here. By continuing to use the site you accept the conditions for the processing of personal data.OkPrivacy policy