Cetatea Devei

Cetatea Devei

Cetatea Devei este una dintre cele mai importante fortificaţii de Ev Mediu din Transilvania și una dintre atracțiile de prim rang din județul Hunedoara. Grație poziționării sale pe dealul care a ajuns să-i poarte numele (Dealul Cetății) fortăreața a fost un punct strategic de apărare pe Valea Mureșului, la granița de astăzi dintre Transilvania și Banat, pe principala arteră de legătură a României cu centrul și vestul Europei.

De la neolitic, la Drumul Sării

Cu o arhitectură în spirală, caracteristică cetăților de munte, cetatea Devei a fost construită în secolul al XIII-lea și este atestată documentar la 1269, însă urmele de locuire pe coșul a ceea ce a fost cândva un vulcan sunt mult mai vechi: ele datează din neolitic sau epoca bronzului, urmate de fortificații dacice, întărite de romani, după cucerirea Daciei, pentru apărarea resurselor, în condițiile în care Drumul Sării trecea chiar pe la poalele Dealului Cetății. Amplasarea ei la înălțime a făcut-o să fie considerată de oamenii de arme ai vremii aproape invincibilă. În plus, ea oferă o panoramă strategică pe mare parte din Valea Mureșului, Valea Streiului, până departe, spre sud, în Ținutul Pădurenilor.

Proprietatea lui Iancu de Hunedoara

De la invazia triburilor migratoare și până în a doua jumătate a secolului al XIII-lea despre Cetatea Devei nu se mai știe nimic, până în 1269, când apare menţionată într-un act al tânărului rege Ştefan, fiul lui Bela al IV-lea. El face o donaţie unui conte valah pentru vitejia arătată în lupta purtată sub zidurile Cetăţii Deva. În 1444, Iancu de Hunedoara va primi în stăpânire Cetatea Devei cu toate bogăţiile sale: 56 de sate şi mine de aur. Potrivit site-ului al cetății, www.cetateadeva.ro, familia Corvinilor îşi încheie stăpânire asupra cetăţii şi domeniului Devei în 1504.

Refugiu pentru nobilii maghiari pe timp de răscoală

Principele Gabriel Bethlen construiește în cetate, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, un bastion care servea drept închisoare şi loc de tortură, iar la baza sa, ridică un palat de locuit, în stil renascentist: Palatul Magna Curia (în latină “Curtea Mare”). Palatul adăpostește, astăzi, Muzul Civilizației Dacice și Romane, pe care vă recomandăm să îl vizitați, odată ajunși în zona Parcului Cetății. De ce merită vizitat, vă vom spune în articolul dedicat acestuia. În schimb, pentru a ne reîntoarce la istoria cetății, un moment important este vizita împăratului Iosif, al Imperiului Habsburgic, care a vizitat Deva de două ori. Un an mai târziu după ultima sa vizită, în 1784, avea să izbucnească răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan. În acel moment, Cetatea Devei devine loc de refugiu şi apărare pentru nobilii maghiari, care se adăpostesc aici de frica răsculaților. Cronicile vremii menționează lupte aprige între garnizoana imperială şi transilvănenii răzvrătiţi.

Reabilitată de împărat

În 1800 contele Mitrowsky, comandantul militar al Transilvaniei, decide că fortăreața nu mai corespunde cerinţelor militare moderne, așa că aceasta își pierde scopul militar. Ca urmare, tâmplăria cetăţii–porţile, uşile, tocurile ferestrelor– au fost demontate și scoase la licitaţie. În 1817, împăratul Francisc I şi soţia sa vizitează Transilvania și, impresionaţi de frumuseţea locului, au ordonat reconstruirea cetății și au oferit o subvenție consistentă în acest sens. Lucrările au durat mai bine de 12 ani și au fost finalizate până la 1830. În august 1849, însă, o puternică explozie, produsă la magazia cu praf de puşcă, a ucis o parte dintre soldați, dar a și distrus cea mai mare parte din construcţie. Astăzi cetatea este restaurată, lucrările fiind realizate cu fonduri europene.

O cetate veche de 700 de ani!

Construcția a inclus, de-a lungul timpului, mai multe incinte sucesive, un palat cu etaj, pentru proprietarul cetății, platforme bastionare, o cisternă, un șir de cazemate, turnuri, contraforturi cu burduf, curtine, porți carosabile, dar și magazia de pulbere. La fel ca și la cetatea Hunedoarei, Castelul Corvinilor, și în istoria Cetății Devei se constată mai multe etape de construcție: în acest caz, cinci la număr! În paralel cu lucrările de extindere a fost elaborat şi un plan de construire a unei fortificații în sistem Vauban, care viza pantele dealului cetăţii, dar el rămas în faza de proiect. Din 1896, Societatea de Istorie, Arheologie şi Ştiinţele Naturii din Comitatul Hunedoara a coordonat amenajarea aleilor de acces spre cetate și împădurirea Dealului Cetăţii. O renovare de proporţii a avut loc în anii 1950, cu ocazia cărora s-au conservat ruinele şi s-a ușurat accesul în fortăreață.

Cetatea Devei, urcată ca un cuib de vulturi deasupra conului vulcanic, la altitudinea de 378 de metri, însumează o evoluție arhitectonică întinsă pe mai bine de 700 de ani. Ea atrage mii și mii de turiști, care îi iau potecile umbroase la pas, pentru a ajunge în cele mai bune puncte de observație, acolo unde fortăreața își deschide, generoasă, panorama către splendida vale a Mureșului, dar și către Valea Streiului și, mai departe, spre Ținutul Pădurenilor.

Meșterul Kelemen și explozia din cetate

Două sunt legenedele legate de cetate. Prima dintre acestea, care circulă pe teritoriul Ungariei și este foarte asemănătoare cu “Meșterul Manole”, povestește despre un pietrar pe nume Kelemen, care încearcă să construiască Cetatea Devei împreună cu alţi 12 meşteri. Desigur, la fel ca și în legenda românească, tot ce construia meșterul Kelemen ziua, se dărâma noaptea. Pentru a duce la capat construcția, convinși că cetatea cere jertfă, meșterii hotărăsc ca aceasta să fie prima soţie care le va aduce mâncarea în ziua următoare, iar cenuşa ei sa fie amestecată cu tencuiala. Soţia lui Kelemen, Ana, este cea care vine cu mâncare. Ea este jertfită, iar cetatea construită.

Cea de-a doua legendă explică ruinarea cetății (considerată invincibilă) dinăuntru: se spune că administratorul depozitului de muniţii avea o soție pe cât de frumoasă, pe atât de zburdalnică. Aflând despre aventurile acesteia, orbit de gelozie, administratorul aruncă în aer depozitul de muniții. Astfel, cetatea a fost distrusă în mare parte, aceasta având de așteptat restaurarea mai bine de un secol.

Cum ajungem în Cetatea Devei?

Astăzi turiștii nu au prea mult de așteptat pentru a descoperi, pe de o parte frumusețea și farmecul de odinioară al cetății, iar pe de altă parte, panorama care îți taie respirația, odată urcat sus, mai aproape de nori.

Există trei variante de a urca în cetate:

– cu telecabina, contra-cost. Potrivit administratorilor cetății, aceasta este singurul ascensor înclinat din România, iar din punct de vedere al lungimii traseului (278 metri) și a diferenței de nivel (158 metri) este primul din Europa.

– la pas, pornind de la scările de lângă Parcul Cetății, într-un traseu de poteci spiralate, care urcă până sus.

– cu mașina, până în mica parcare de lângă cetate, iar apoi, pe trepte, până sus, în fortăreața care veghea culoarul Mureșului, la granița dintre Transilvania și Banat.