Cetatea Mălăiești

Cetatea de la Mălăiești este, de fapt, un ansamblu de monumente istorice aflate in satul cu același nume, Mălăiești, în comuna Sălașu de Sus. Specialiștii o descriu ca pe o cetate cu donjon și incintă inelară din piatră, la care au fost adăugate, ulterior, 4 turnuri poligonale. Ea ar fi fost ridicată de familia Sărăcin, ca punct de observație, dar și apărare. În primele două decenii ale sec. al XIV-lea s-ar fi construit aici un – donjon, înconjurat de incintă din piatră. Apoi donjonul și incinta au fost supraînălțate. Anul 1588 marchează faza a treia, când au fost adăugate cele 4 turnuri poligonale. Cetatea ar fi fost abandonată în secolul al XVII-lea.

În drumul către Nucșoara
Cetatea care, înainte de reabilitare trecea neobservată, apare în drumul celor care doresc să urce în Retezat. Ea este prima cetate medievală din România care a fost reabilitată aproape complet după 1989, în baza unui proiect cu finanțare europeană. Există, însă, și voci care spun că reabilitarea nu s-a făcut ținând cont de adevărul istoric. Cu toate acestea, promovarea de care a avut parte în ultimii ani, a făcut-o unul dintre punctele de atracție pentru turiștii care se îndreaptă spre Nucșoara, una dintre porțile de intrare în Retezat. Accesul de la DN66 se face prin Ohaba de Sub Piatră și Sălașu de Sus.

O fortăreață cu șase “etaje”
De la șosea, pe ultimele sute de metri către cetate a fost construită o alee lată, pavată. În total, sunt șase niveluri ale fortăreței, dar și o pasarelă spre intrarea în donjon, numită astăzi drumul străjerului. Donjonul de odinioară putea adăposti 10-20 de personae, iar nivelurile inferioare erau folosite pentru provizii. Asyăzi Cetatea de la Mălăiești adăpostește armuri, arme, scuturi și blazoane, inclusive stema Corvinilor. Căci legenda spune că familia Sărăcin era considerată de Ioan Corvin una dintre familiile cele mai de încredere.

Istoria Cetății Mălăiești

Cetatea de la Mălăieşti a fost ridicată spre sfârşitul secolului al XIV-lea de familia cnezială Sărăcin. Inițial a fost construit un donjon, la care s-au adăugat ziduri de apărare, alte trei turnuri și o clopotniță: unul la poartă, altul de flancare și un turn de observaţie. Donjonul, cel mai înalt dintre turnuri, servea ca loc de tragere şi de adăpost. El avea 11 metri înălţime, iar pereţii săi erau groşi de un metru și jumătate. Intrarea, situată pe partea de vest, la primul etaj, făcea accesul se făcea pe o scară de lemn care era ridicată în cazul unui atac. Proiectul de restaurare a Cetăţii Mălăieşti s-a ridicat la 7,6 milioane de lei, cea mai mare parte a sumei (aproape 7 milioane) fiind fonduri europene. Proiectul, contestat de unii istorici, a reconstruit parțial cetatea, integral donjonul, dar a inclus și amenajarea căilor de acces şi a unei parcări, o instalaţie de iluminat arhitectural, achiziţionarea de exponate medievale şi amenajarea amfiteatrului de pe platoul din amonte.