Cetatea Regală a Țării Hațegului

„În colţul de sud-vest al Transilvaniei, pe vatra şi în împrejurimile capitalei Daciei romane, Haţegul concentrează o densitate de monumente istorice de mare valoare. Între acestea, cetatea Haţegului se găseşte în extremitatea nordică a depresiunii, în intrândul format de vărsarea Galbenei (vechea vale a Fărcădinului) în Râul Mare (vechea vale a Haţegului) şi albia Streiului.

Aici, pe monticolul de 490 de metri, care gâtuie sensibil accesul larg în depresiune, se înalţă urmele cetăţii, la aproximativ 4 kilometri sud-est de oraşul Haţeg, în perimetrul satului Subcetate, comuna Sântămărie Orlea. Accesul cel mai facil se face pe culmea dealurilor venind din direcţia oraşului Haţeg. De altfel, aceea a fost şi calea carosabilă în vechime.

Dinspre satul Subcetate urcă spre monument o potecă dificilă”, scrie istoricul Adrian Andrei Rusu, în studiul său intitulat „Subcetate. Cetatea Haţegului. Monografie istorică şi arheologică”, publicat iniţial în „Sargetia”.

Cetatea Regală a Haţegului, o fortificație similar celor de la Mălăiești și Răchitova, era o fortificație rol politic şi militar, de supraveghere, control şi semnalizare, fiind totodată simbolul puterii regale maghiare într-o zonă majoritar românească. Din păcate, astăzi, donjonul este singura construcţie de zid încă în picioare, dar și din acesta s-a păstrat doar un fragment mai înalt, un colţ cu un contrafort. Dinspre şanţul cetăţii, de la nivelul solului, are aproape 11 metri, care erau, cândva, repartizate pe trei sau patru nivele.

Motiv de drumeție prin pădure

Drumul către cetate pornește de la popasul „Zimbrul”, chiar la intrare în Haţeg, prin pădure. El poate fi parcurs cu maşina de teren, până la un punct, iar apoi doar pe jos. În total, trei kilometri de drum, înglodat, dacă a plouat mult, şi poteci abrupte. Chiar mulți localnici nu știu unde e cetatea și cum se poate ajunge deși, mai ales în ultimii ani, aceasta a devenit tot mai vizibilă grație crosului care este organizat aici, an de an și care îi poartă numele: Crosul Cetății Regale a Hațegului.

Turn cu donjon și șanț de apărare

Turnul de la sfârşitul secolului al XIII-lea a fost o  fortificaţie cu  donjon, zid de incintă şi un şanţ de apărare în formă de  potcoavă, cu val de pământ. O singură latură a rămas nefortificată: cea vestică unde panta coboară, transformându-se într-o prăpastie de aproape 200 de  metri. Cetatea  Regală a Haţegului a fost atestată documentar în  1317, când exista un castelan de Haţeg.

Potrivit istoricilor, donjonul avea o grosime a zidului de  aproximativ 3 metri! A fost construit din  piatră şi cărămizi din construcţii romane antice, varul folosit a fost obţinut din  topirea unor bucăţi de marmură, iar nisipul şi pietrişul, au fost aduse din albia râurilor din zonă. În interior,  săpăturile  arheologice parţiale, derulate între anii 1978 şi 1982, au scos la iveală o cisternă din  piatră cu diametrul de cinci metri,  urmele carbonizate ale câtorva construcţii de lemn, urma  unei vetre sau a unui cuptor, lângă care a fost un pavaj din  piatră de râu. Cioburi de ceramică, oase de animale sălbatice, vârfuri de săgeţi, potcoave, scări de şa, cuie şi lacăte, completează instrumentarul descoperit aici.

Rol de supraveghere și control

Ridicat la o altitudine de 490 metri donjonul domina împrejurimile, oferind o panoramă asupra vechiului drum roman ce traversa zona. În zilele senine de aici se putea vedea inclusiv Hunedoara. Conform istoricilor, rolul economic al fortificației s-a manifestat prin strângerea dărilor, încasarea vămilor, colectarea aurului obţinut din râurile din zonă, dar specialiștii mai spun că este posibil să fi funcţionat şi ca temniţă pentru răzvrătiţi sau persoane aflate în conflict cu puterea.

În 1420, o armată turcească înfrânge sub cetate oştile Transilvaniei comandate și distruge fortăreața. Dacă veți ajunge să vizitați acest colț de zid, bucurându-vă de o plimbare pe dealurile Hațegului, precum și de priveliștea extraordinară pe care acestea o oferă, vă veți întreba ce face această construcție nu foarte spectaculoasă să poarte denumirea de “regală”.

Numele de „regală” vine de la faptul că acest castru fusese o iniţiativă a unuia dintre regii maghiari, turnul de refugiu şi control adăpostind trupe regale maghiare și demonstrând supremația regalităţii maghiare asupra structurilor feudale autohtone.

În 1902, Téglás Gábor avea să publice ghidul comitatului Hunedoarei şi să stabilească apartenenţa turnului de la Subcetate de patrimoniul Cândeştilor din Râu de Mori. Potrivit istoricului Adrian Andrei Rusu (sursa informațiilor: site-ul cetati.medievistica.ro) cercetările arheologice începute 1978 au scos la lumină ceramică medievală.

Săpături au fost întreprinse în zonă și între 1980 şi 1982, cu sprijinul Muzeului Judeţean de Istorie din Deva, iar cercetările arheologice au arătat că locuirea anterioară epocii medievale a fost sporadică, dar variată: arheologii au găsit, aici urme ale culturii Coţofeni şi epocii hallstattiene, dar au fost descoperite şi fragmente dacice, printre care o toartă de ceaşcă dacică, dar și obiecte romane: boluri, străchini şi olane.

Foto Geoparcul Internațional U N E S C O Țara Hațegului

Vă recomandăm și: