Cheile Madei sau Cheile Măzii, cum le spun localnicii, este o arie protejată de interes naţional, în partea dinspre sud-est a Munţilor Metaliferi şi una dintre cele mai căutate zone din judeţul Hunedoara pentru escalada sportivă.
Aria, care se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare, este considerată o rezervaţie naturală de tip mixt. Valea Balşei a săpat în calcarele de la Mada splendide chei, acoperite de verdeaţă şi flori, care vara se umple de zumzăit de insecte şi de păsări. De altfel, zona este apreciată tocmai pentru valoarea ei peisagistică, floristică, pentru plantele termofile endemice (iubitoare de căldură, specifice doar acestui areal), dar şi pentru valoarea ei speologică, dată de calcarele din Jurasic.
Ca să ajungeţi de la Deva la Cheile Madei (Măzii) aveţi de parcurs puţin peste 45 de kilometri. Din Orăştie distanţa e de numai 25 de kilometri. Iar dacă sunteţi interesaţi de canyoning (parcurgerea de chei), odată ce aţi ajuns în zonă s-ar putea să doriţi să vedeţi şi Cheile Cibului, dar şi Cheile Băciei, Cheile Glodului şi ale Ardeului.
Vă aflaţi la Geoagiu, ca să vă bucurați de bazinele cu apă termală de aici? Sejurul ar putea fi completat cu sesiuni de escaladă sportivă şi alpinism, care sunt organizate atât pe Cheile Madei, cât şi pe Cheile Cibului. Traseul este acelaşi cu cel către Geoagiu-Băi, însă la bifurcaţia care duce spre staţiune pe drumul din stânga, care urcă, cei care doresc să ajungă pe Cheile Madei trebuie să facă dreapta.
De aici mai aveţi cam 10 kilometri, din care aproape jumătate este drum asfaltat, până în centrul satului Mada. Cheile oferă soare, umbră, într-un micro-canion de poveste înţesat cu plante de tot soiul, insecte, splendide libelule, dar şi peşte şi raci. Cine vrea să facă aici căţărări, trebuie să ştie că pereţii pe care sunt amenajate trasee de escaladă au o mulţime de alveole şi fisuri, calcarul are aderenţă iar, traseele sunt echipate cu spituri, gujoane, dar şi prize.
Cheile Madei au o lungime totală de 2,4 km şi au rezultat ca urmare a străpungerii versantului vestic din calcar de jurasic al Pleşei Mari (712 metri) de apele când repezi, când caline ale văii Balşei. Versantul stâng al cheilor este dominat de vârful Dosu, care ajunge la o înălțime de aproape 700 de metri.
Dacă reuşiţi să îl urcați, efortul vă va fi răsplătit pe măsură, pentru că „acoperişul” acestuia vă oferă una dintre cele mai frumoase privelişti asupra munților. Cheile Madei au fost declarate, în 1979, rezervaţie naturală, iar în ultimii ani au fost tot mai căutate de turiştii din județele învecinate, aflaţi în căutare de locuri noi, sălbatice mai puţin umblate.
Turiștii ajunși la Cheile Madei pot campa în poieniţele de la baza dealurilor de piatră (surplombe), iar cei care pătrund câteva sute de metri în sus, pe chei, vor descoperi, în buza malului drept al Balşei, un izvor de apă rece ca gheaţa, despre care, paradoxal se spune că iarna nu îngheață niciodată, iar sătenii spun că furnizează apă minerală.
Dacă urcaţi, trebuie să fiți cu băgare de seamă: biologii avertizează în zonă a fost semnalată prezenţa viperei cu corn! De aceea, este bine să aveţi la voi beţe speciale pentru montaniarzi, care vă pot ajuta la susţinere, dar şi pentru a verifica ierburile, pentru a preîntâmpina un atac neașteptat.