Furnalul de la Govăjdia

Despre furnalul de la Govăjdia, considerat cel mai vechi furnal cu turnare continuă din Europa, încă în picioare, se spune că ar fi furnizat oţel inclusiv pentru faimosul turn Eiffel, din Paris. Ruinele furnalului de la Govăjdia mai pot fi văzute şi astăzi, dar puțină lume știe că ridicarea furnalului Uzinei de la Govăjdie s-a făcut la dorinţa Tezaurariatului austriac de revigorare a producţiei de fier pe domeniul fiscal Hunedoara şi de recâştigare a unei poziţii mai importante pe piaţa Imperiului.

O mini-uzină siderurgică!

Nevoia construirii furnalului de la Govăjdia a apărut şi ca umare a creşterii cererii de fier pe piaţa transilvăneană, într-o perioadă când micile fierării au început să piardă în cursa cu tehnologiile moderne. Romulus Ioan, autorul volumului „Istoria uzinei de fier – Hunedoara, Eisenmarkt, Vajdahunyad” şi fostul director al Combinatului Siderurgic Hunedoara, susţine că la Govăjdie a funcţionat nu doar un furnal care producea fontă, ci o adevărată mini-uzină siderurgică. Aceasta avea un furnal de preîncălzire a aerului pentru insuflat în furnal, o turnătorie cu agregate specifice de topire, un sector de pregătire prin prăjire a minereului de la Ghelar, un altul energetic cu baraje, aducţiuni şi turbine pentru producerea energiei electrice, staţii pentru transmisia energiei, dar şi un sector de transporturi pe căile ferate.

De e a fost construit furnalul de la Govăjdia?

Pe la începutul anilor 1.800, administraţia domeniului Hunedoara, sub denumirea „Eisenwerkes und Herrschafts Administration”, primeşte instrucţiuni din partea Tezaurariatului din Sibiu pentru reducerea activităţii atelierelor de pe valea râului Cerna. Autorităţii în domeniu la acea vreme i se cere să găsească o soluţie pentru prelucrarea minereului de fier aflat din abundenţă în zonă, ţinându-se cont de lemnul atât de necesar pentru topire şi prăjire, dar şi de apele necesare pentru baraje, aducţiuni şi turbine. Astfel, într-un ordin din februarie 1802, Tezaurariatul din Sibiu cerea Administraţiei din Hunedoara „să înceapă imediat un studiu pentru rezolvarea problemei sporirii producţiei de fontă, prin construirea unui nou furnal”. Conform ordinului, autorităţile ar fi trebuit să amplaseze furnalul în aşa fel încât alimentarea cu minereu de cea mai bună calitate, în cantitate suficientă, dar şi la un preţ bun, să fie rezolvată pe termen lung.

Cuptorul-gigantic, perfect pentru calitate!

În urma dispoziţiei, după cum afirmă Romulus Ioan, Tezaurariatului şeful Oficiului de forje şi inspectorul Atelierelor Domeniului Hunedoara fac o analiză a geografiei, resurselor locale, dar şi a posibilităţilor de transport şi vin cu două recomandări: fie furnalul modern care se voia a fi construit să fie ridicat la Limpertul Vechi, acolo unde se întâlnește valea Runcului, cu apa Govăjdiei, pe locul unui atelier de fierărie deja existent, fie pe Valea Cernei, în apropierea furnalului de la Topliţa, pe locul unde se găsea atelierul cunoscut la acea vreme de localnici sub denumirea de Baia Cerna. În urma analizei, Administraţia din Hunedoara a avizat prima variantă, având în vedere că Govăjdia era mai aproape de resursele de minereu de fier de la Ghelari, decât furnalul de la Topliţa. Pe de altă parte, la Topliţa aprovizionarea cu mangal era, la acea vreme aproape compromisă, în condițiile în care pădurile dimprejur ajunseseră să fie decimate în urma exploatării intense, vreme de mai bine de 50 de ani. Avizul Administraţiei Hunedoara este aprobat şi de Tezauriatul Sibiu, iar astfel se pun bazele unuia dintre cele mai importante furnale hunedorene, celebrul furnal de la Govăjdia, considerat, astăzi, unul dintre cele mai vechi, dacă nu chiar cel mai vechi furnal cu turnare continuă încă în picioare de pe continent.

Furnal de patrimoniu, la 16 kilometri de Castelul Corvinilor

În urmă cu câțiva ani, administrația din Ghelari anunța că intenţionează să lege furnalul de Castelul Corvinilor, de la Hunedoara, cu o „mocăniţă” care ar folosi infrastructura rutieră. Trenuleţul ar fi urmat să circule pe asfalt, în condiţiile în care mai multe poduri care confereau continuitate traseului de cale ferată cu ecartament îngust, au fost tăiate şi au ajuns la fier vechi, într-o perioadă de „haos” în economia hunedoreană. Trenul de asfalt ar fi înlocuit minunata linie îngustă care pleca, înainte să fie complet distrusă, până la terasament, din apropierea Castelului Corvinilor (de la gara mică a orașului) și urca, printr-un peisaj de poveste, până la furnalul despre care foarte multe voci spun că ar fi furnizat fier pentru construcția Turnului Eiffel. Din păcate, trenulețul de șosea a rămas, până astăzi, doar o speranță. Așa că, astăzi, dacă doriți să ajungeți la furnal, după ce ați vizitat Castelul Corvinilor, ieșiți din Hunedoara spre lacul Cinciș și urcați pe firul râului Cerna, până în localitatea Teliucu Superior, pe o distanță de 6 kilometri. Odată ajunși la intersecția principală a satului, faceți dreapta, spre Govăjdia. Mai aveți de parcurs doar 10 kilometri, pe o vale splendidă, cu versanți împăduriți de o parte și de alta, până la furnalul cu povești, care așteaptă de ani buni reabilitarea care să-i redea măreția de odinioară!