Cheile Crivadiei

Cheile Crivadiei alcătuiesc o arie protejată de interes național, situată pe raza Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina. Cheile se află în vecinătatea satului Crivadia, în imediata apropiere a monumentului feudal Turnul Crivadiei. Rezervația are o suprafață de 10 hectare și se remarcă prin frumusețea peisajului, dar și prin flora bogată și variată, o adevarată „oază” termofilă cu numeroase elemente dacice, conservate la adăpostul abruptului cheilor, pe substrat calcaros.

Cheile Crivadiei sunt la aproximativ 20 de kilometri distanță de municipiul Petroșani. Accesul în Cheile Crivadiei se face prin localitatea Crivadia, pe o cale de acces din zona bisericii, pe lângă râul Crivadia și apoi pe o potecă care te conduce pe sub viaduct, în chei. Cheile pot fi explorate cu ușurință cu ajutorul unor cizme mai înalte. După parcurgerea a aproximativ 200 de metri se ajunge la confluența râului Crivadia cu râul Jgheabului, unde poți să te abați și să ajungi la cascada Curcubeu.

În continuare râul Jgheabului formează canionul cu același nume. Canionul poate fi parcurs numai cu echipament adecvat si ghizi specializați. Cheile sunt înconjurate de stânci înalte de zeci de metri, nefiind în zonă cărări pentru a putea străbate aceste chei, însă frumusețea locului are unicitatea sa. Cheile sunt spectaculoase, în primul rând, datorită înălţimii pereţilor verticali, care au între 70 şi 100 de metri, iar pe alocuri, aceştia formează între ei spaţii foarte înguste, de 1,5 – 2 metri.

Cheile urcă şi tot urcă, când sunt mai largi, când mai înguste, mărginite de flori delicate de pădure, brusturi uriași, amintind de lumea de odinioară a dinozaurilor şi-a plantelor gigant. Cheile sunt cunoscute chiar şi de pe vremea dacilor, care le foloseau ca un fel de barieră naturală pentru a se proteja de invadatori.

Din zona Cheilor Crivadiei se poate ajunge foarte uşor la Turnul Crivadia care, în secolul al XVI-lea, a fost un punct de vamă pe vechiul drum care lega Transilvania de Oltenia.

Rezervația constituie o enclavă de specii termofile şi elemente dacice şi daco-balcanice, inclusiv 4 specii endemice: Thymus comosus, Hepatica transsilvanica, Symphytum cordatum şi Sorbus borbasii şi două specii rare:bDianthus petraeus şi Sesleria rigida. Se întâlnesc şi exemplare de liliac sălbatic (Syringa vulgaris), mojdrean (Fraxinus ornus) şi sorb (Sorbus borbasii). Aici este prezentă şi vipera cu corn (Vipera ammodytes).

Foto Bucatariu Dumitru