Rezervaţia naturală Peştera Tecuri se află în Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina, mai exact, în comuna Baru, din judeţul Hunedoara, într-o arie protejată de interes național. Este inclusă în cea de-a patra categorie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, fiind declarată arie protejată datorită formaţiunilor spectaculoase. Intrarea în peșteră este destul de îngustă, însă frumusețea ei, este grăitoare.
Pentru a ajunge aici, cea mai bună cale este din localitatea Crivadia (haltă C.F.R. pe linia Petroşani – Subcetate; DN 67C Petroşani – Haţeg). Din micul sat începe să urce un drum forestier, care ajunge tocmai în zona Poiana. După ce trece de partea amonte a Cheilor Munceilor – Jgheabului. Din Poiana Bojiţa, din dreptul cabanei forestiere, un drum se îndreaptă spre vest şi apoi sud, către Vf. Pleşa. După câteva sute de metri de la cabana forestieră el se ramifică: la stânga se merge către sud, iar la dreapta, în coborâre, spre buza versantului calcaros al Streiului. Aproape de capătul acestei din urmă ramificaţii, cu aproximativ 80 de metri înainte de capătul drumului se urcă în dreapta aproximativ 10 metri diferenţă de nivel de la drum până la intrarea Peşterii Tecuri. Dacă aveți noroc, puteți găsi aici o scară, dacă nu unicul mod de a ajunge în peșteră este prin coborâre cu ajutorul corzilor.
Peştera Tecuri a fost descoperită din greşeală, de un bărbat din Crivadia, în anul 1947. Este situată pe malul stâng al râului Strei şi are o lungime de circa 500 de metri. Altitudinea la care este dispusă este de 920 de metri, iar intrarea se face printr-un aven de 12 metri. Prezintă un interes ştiinţific deosebit, mai ales că încă nu a fost explorată în întregime. Rezervaţia naturală Peştera Tecuri este recunoscută pentru formaţiunile coraliene şi stalagmitice, dar şi pentru microcristale. Mai mult, în această peşteră, se află una dintre cele mai interesante şi mai spectaculoase stalagmite de pe teritoriul ţării noastre. Aceasta are o înălţime de şapte metri şi o culoare albă, cu reflexii roz.
Una dintre particularităţile de concreţionare a peşterii o reprezintă discurile, formaţiuni care pot fi poziţionate în cele mai variate unghiuri faţă de verticală, având diametre de aproximativ doi metri. Sunt forme cu aspect aplatizat, groase de circa 10 centimetri, care sunt „lipite” de peretele pe unde a venit lichidul care le-a dat naştere prin foarte mici suprafeţe faţă de diametrul lor. Pe feţele sau muchiile lor pot creşte alte tipuri de formaţiuni: stalactite, coralite.
În partea opusă faţă de panta spre Galeria Lacului, se află o galerie, înaltă la început, apoi cu un loc de trecut pe burtă, pe unde se pătrunde în nişte galerii uriaşe, împodobite pe tavan, pereţi şi podea cu ţurţuri şi cristale. După ce lacul s-a retras a urmat concreţionarea podelei, pe care au crescut şi stalagmite de dimensiuni importante, iar argila de pe pereţii lacului s-a transformat în multe locuri în concreţiuni cu aspect de miniconopide. Stalagmita de 7 metri este printre cele mai înalte din peşterile României. Ea a crescut după dispariţia lacului de aici.
„Tecuri” a fost numele dat de localnici, pentru că tecan înseamnă în limbajul oamenilor de aici dolină, adică pâlnie largă şi adâncă, cu fund plat sau nu, cu pereţi abrupţi sau în pantă, rezultat al coroziunii asupra calcarului.
Sursa foto: Facebook/Baru jud. Hunedoara, Sorin Rus și Atilla Dobai