Se apropie sfârșitul de săptămână, iar zilele senine de toamnă par să mai zăbovească pe plaiurile hunedorene. Dacă nu te-ai decis încă încotro să apuci pentru a petrece câteva ore de liniște în natură, atunci venim noi cu o propunere: satul Târsa, din comuna hunedoreană Boșorod. Dacă decizi să pornești la drum, te sfătuim să te înarmezi cu un aparat foto bun, pentru că peisajele care ți se vor dezvălui te vor fermeca. Destul de greu accesibil până în urmă cu câțiva ani, drumul spre acest sat risipit, de munte poate fi acum abordat cu orice autoturism.
Eu am ales să pornesc din satul Costești, comuna Orăștioara de Sus, să urc și să zăbovesc o vreme la Târsa, pentru ca mai apoi să trec dealul și să ajung la Boșorod, Călan și în DN 66. Dar, pentru că rezele sorelui încă îmbiau la plimbare, mi-a zis să nu ratez și o cură cu aer de Retezat. Așa că, am pornit înspre Valea Râului Mare. Aici, altă splendoare. Dar, să ne oprim de data aceasta la Târsa.
Drumul anevoios, rasplătit cu peisaje rupte din grădina Raiului
După un urcuș continuu, care străbate păduri de fag, arin, mesteacăn, prăpăstii care-ți cam taie respirația, ajungi pe un platou. În zare, pe câte o culme de deal poți observa casele vechi, risipite, înconjurate de păşuni şi păduri, legate una de alta prin drumuri ce par așezate acolo de mâna unui pictor. Caii pasc liberi, prin acest loc de basm în care peisajele te îmbată cu frumusețea lor. Aici, Creatorul a făcut minuni. Iar oamenii care își duc traiul, deloc ușor, în aceste locuri, prin respectul pe care-l poartă naturii, fac din acest loc unul divin.
Furtișaguri, ziua în amiaza mare
Pe drum, am întâlnit un băiețandru, cu care m-am oprit o clipă la taclale. Mi-a mărturisit că a ieșit la drumul mare să aștepte poștașul. După o clipă, în liniștea infinită se aud strigătele disperate ale unor copii. „Pfuu, iar a venit vulpea la pui!” – zice amărât tânărul. Nu trece mult timp și niște bubuituri puternice tulbură iar liniștea satului. „Sunt frații mei. Au tras cu carbit să o sperie. Zilele trecute a reușit să ne fure vreo trei pui de găină. Hoața! Ne lasă fără păsări!”.
Poiana Omului, locul în care regele dac Decebal și-a pus capăt zilelor
Îl las pe băiat să primească coletul de la poștaș și plec înspre un loc încărcat de istorie care se află în apropierea acestui sat uitat de lume, înspre Poiana Omului. Este chiar o poiana, însă nu una obișnuită, pe care se ajunge pe un drum accesibil numai pentru mașinile de teren ori pentru cei care se încumetă să meagă pe jos. Legenda spune că regele dac Decebal, după ce a pierdut Sarmizegetusa Regia, a părăsit zona pentru a-și reface forțele, însă a fost ajuns din urmă de trupele de romani. Și, pentru a nu cădea prizonier, a ales ca în această poiană să-și curme viața cu propria-i sabie și să moară cu demnitate, ca un om liber.
De la Târsa, înspre Boșorod
Coborârea înspre Boșorod este una spectaculoasă. O mică Elveție ți se așază parcă la picioare. Dacă privești în depărtare, poți observa în toată splendoarea lui Masivul Retezat, iar peisajele ce te întâmpină la tot pasul sunt rupte din Rai.
Frumoase peisaje, minunați oamenii care își duc traiul prin aceste locuri în care natura este prieten și dușman deopotrivă.
